Imagini satelitare
TELEDETECTIA este domeniul tehnic care se ocupă cu detectarea, masurarea, înregistrarea şi vizualizarea sub formă de imagini , a radiatiilor electromagnetice, emise de obiecte şi fenomene de pe Pământ sau din Univers, de la distantă , fără a avea contact direct cu acestea. Teledetectia nu este o ştiintă, ci un ansamblu de aplicatii ale fizicii şi ingineriei, destinate obtinerii de imagini. Finalitatea acestui domeniu al tehnicii este imaginea de teledetectie, obtinută prin diverse mijloace. Teledetectia nu este o ramură a geografiei, dar oferă acesteia, la nivelul aplicatiilor fiecărei ramuri (geomorfologie, hidrologie, biogeografie, geografie umană etc.), o sursă de informatii de mare valoare. Caracterul obiectiv al imaginilor de teledetectie, depăşeşte cu mult ceea ce oferă harta sau planul în cercetărea mediului.
Criterii de interpretare a imaginilor
Reprezintă caracteristici ale imaginii obiectelor pe baza carora acestea pot fi identificate, localizate, descrise şi analizate. În functie de legătura cu imaginea obiectului există două tipuri de criterii:
- criterii directe
- criterii indirecte.
Ambele categorii de criterii se aplică selectiv în functie de proprietătile obiectului (formă, culoare, umbră, mărime) şi mai ales în functie de caracteristicile imaginilor (ex. scara şi rezolutia imaginilor, signatura spectrală, geometria imaginii etc.). De exemplu un bloc de locuinte se identifică doar la imagini de mare rezolutie spatială, însă o pădure de fag se poate identifica şi în imagini falscolor, în infraroşu, la rezolutii medii, iar in cazul NDVI-ului, este un indice adimensional
care redă densitatea vegetației, având valori cuprinse între -1 și 1. Astfel, cu cât valoarea este mai mare, cu atât vegetația este mai dezvoltată.
Criteriile directe rezultă din caracteristicile individuale ale obiectului; acestea sunt trăsături intim legate de imaginea singulară a obiectului; forma, culoarea dimensiunea. Fiecare obiect are aceste trasaturi, fapt pentru care ele sunt cel mai simplu de utilizat.